sambata 11 octombrie 2008, la ora 20.00, va avea loc vernisajul expozitiei 1997 / 2008 al lidiei neagu la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc.
nu multi dintre noi avem privilegiul de a ne trai prima parte din viata in aceeasi casa. intr-o lume mobila si agitata o asemenea experienta poate parea statica, dar ea se bucura de fapt de avantaje psihologice majore. unul dintre acestea este localizarea precisa a amintirilor intr-o zona limitata geografic.
lidia neagu este printre acele persoane care plimbandu-se prin cartierul in care locuieste, poate face salturi printre amintirile din copilarie, adolescenta sau de la varsta matura doar mergand pana la alimentara, intrand in parc, sau ducandu-se pana la cea mai apropiata statie de metrou. evenimentele sunt arhivate in structura spatiului, strat peste strat, fiind accesibile celui care le-a trait prin intermediul povestirii.
dupa unsprezece ani de zile, autoarea viziteaza un loc pe care nu il mai vazuse din vara anului 1997. este vorba de un parc parasit, in care mai persista inca o parte din semnele unei perioade din adolescenta. dupa momentul de surpriza, in care o parte din trecut este brusc redescoperita, lidia neagu incearca sa reconstituie aceasta perioada a istoriei ei personale folosindu-se de fotografii, de povestiri si de o inregistrare audio.
fotografiile insotite de text vor fi distribuite catre doua segmente de public. jumatate dintre ele vor fi puse la dispozitia celor care vor participa la vernisaj, printr-o tombola. din cauza spatiului limitat, accesul la vernisaj se face doar pe baza de invitatie.
cealalta jumatate va fi distribuita membrilor grupului
incepem, printr-o
tragere la sorti care va avea loc in seara vernisajului. anuntul este valabil si pentru cei care nu locuiesc in orasul Bucuresti, intrucat fotografiile vor fi distribuite prin posta celor care vor castiga in urma tragerii la sorti.
Vernisajul a avut doua componente. Intr-o prima faza i-am adunat pe cei invitati in galerie pentru tragerea la sorti a celor doisprezece plicuri.
Cele doisprezece carti postale contineau povestile locurilor pe care aveam sa le vizitam chiar in acea seara si nu doream sa le facem accesibile celor de la vernisaj inaintea plimbarii prin parc. Astfel, cele doisprezece plicuri au fost sigilate si apoi lipite cu blu tack pe perete. Plicurile au fost confectionate manual.
Apoi am iesit cu totii in parc. Aceasta a fost componenta performativa a vernisajului, in care invitatii la eveniment au putut sa experimenteze in mod direct, pe timpul noptii, locurile documentate in cele doisprezece carti postale.
Ne-am folosit de o inregistrare audio, dar si de cateva obiecte-indiciu care erau mentionate si in povesti, pe care le-am luminat cu o lanterna foarte puternica. De asemenea, printr-un parcurs printre tufisuri, copaci si malul lacului, povestile au fost transformate intr-un input senzorial multiplu, care i-a pus pe participanti in rolul celui care se plimba noaptea intr-un parc necunoscut, pe intuneric, avand in acelasi timp acces la amintirile cuiva, care sunt prezente fizic, vorbesc si se pot vedea cu ochiul liber.
Am inregistrat pe o caseta audio povestile celor doisprezece locuri din parcul parasit unde aveam amintiri din adolescenta.
In jurul orei 21.30 i-am adus pe cei care venisera la vernisaj sa asculte povestile locurilor respective chiar acolo unde se intamplasera acum unsprezece ani de zile.
Iesirea noastra in parc s-a transformat intr-un tur ghidat printre amintirile localizate in spatiu.
La toate astea s-a adaugat si aura de mister si pericol a parcului cufundat in intuneric, pazit la intrare de o haita de caini, pe care inevitabil l-am cutreierat de la un capat la altul, urmarind traseul creat de intamplarile documentate in cele doisprezece carti postale.
Rugamintea noastra catre cei care castigasera plicurile sigilate din galerie fusese ca ei sa nu le deschida pana ce plimbarea nu lua sfarsit.
Odata ce plimbarea a ajuns la final, plicurile au fost deschise si castigatorii au putut sa vada ce primise fiecare: o carte postala cu povestea unuia dintre locurile pe care le vazusera pe intuneric, in timpul noptii.
Read more!
